marți, 23 februarie 2010

Flori de salcâm

Salcâmul (Robinia pseudacacia) nu este un arbore autohton. Puţină lume ştie că el este originar din America şi a fost aclimatizat în Europa, în secolul al XVII-lea. Planta a fost adusă pentru prima oară în 1601 la curtea regelui Franţei de grădinarul acestuia, Jean Robin. Este o specie cu o vitalitate deosebită, care vegetează în aproape orice condiţii, în special în zonele de câmpie, cu soluri nisipoase.

                                                                 Tratament

În medicina naturistă se folosesc florile, disponibile în lunile mai şi iunie. Acestea conţin flavonoide, glucozide, tanin şi uleiuri esenţiale, care le recomandă pentru tratarea dispepsiei şi calmarea arsurilor la stomac (diminuează secreţia acizilor gastrici) în ulcerul gastroduodenal şi esofagite, ca antispasmodic al căilor respiratorii (calmarea tusei obişnuite, convulsive sau astmatice), ajută la evacuarea bilei (uşurează digestia) şi au proprietăţi uşor sedative, care le recomandă în tratamentul insomniilor şi migrenelor.

Infuzie

 Pentru uz extern şi intern se foloseşte sub formă de infuzie, preparată din 20 de grame de flori la un litru de apă, din care se bea o cană după fiecare masă. 


Florile de salcâm sunt un bun calmant

Proprietăţile terapeutice ale preparatelor din flori de salcâm dau posibilitatea intervenţiilor în tratarea multor boli, mai ales în afecţiunile sistemului nervos şi în boli digestive şi pulmonare. 

Sunt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secreţiilor bronşice, antiseptice, antinevralgice, calmante, uşor sedative etc.

Efectele vindecătoare ale florilor de salcâm se exercită la toate persoanele, indiferent de vârstă. 

Acţiunile asupra sistemului nervos se manifestă prin capacitatea de a linişti, de a calma şi de a tonifia organismul aflat în diferite stări nevrotice. 

Bune pentru depresivi

Produsele din flori de salcâm sunt utilizate în multe afecţiuni psihosomatice care apar drept consecinţe directe ale unor tensiuni sufleteşti:

- stări conflictuale frecvente, cu tendinţe de agresivitate şi criticism exagerat;

- accese de mânie şi iritabilitate psihică;

- crampe musculare de natură nervoasă;

- epuizare nervoasă şi a forţei fizice şi intelectuale, degradând până la insomnii, stări de anxietate şi depresie psihică prelungită;

- reacţii necontrolate la stări stresante, dureri de cap şi migrene pe fond de stres;

- tulburări de memorie, de echilibru şi de văz ajungând, în unele cazuri, la erupţii herpetice pe piele;

- tulburări de apetit, cu lipsa poftei de mâncare sau cu foame excesivă, produse de o stare de gol afectiv, respectiv o lipsă a „hranei sufleteşti“.


Din experienţe îndelungate s-a constatat că aceste afecţiuni ale sistemului nervos dereglat se pot trata prin:

- inhalarea parfumului florilor de salcâm, cu efecte liniştitoare asupra psihicului, recomandându-se scurte plimbări prin preajma salcâmilor înfloriţi;

- aromatizarea camerei de lucru şi de dormit a bolnavului cu buchete de flori proaspete;

- consumul unei infuzii din flori uscate (1 lingură la 200 ml apă clocotită) luată în 3 reprize pe zi, într-o cură de 3 săptămâni, înlocuind total apa de băut;

- consumul zilnic a unui macerat la rece din flori ţinute 2-3 zile în miere de albine, luând câte 3-5 linguriţe pe zi;

- tinctură din 20 de grame de flori uscate care se macerează în 100 de ml de alcool 700, timp de 10-14 zile, din care se iau zilnic de 2 ori câte 10 picături.

În tratament extern al bolilor sistemului nervos sunt recomandate băi generale cu extracte din flori.

Infuzie din flori de salcâm pentru arsurile de stomac

În tratamentul bolilor aparatului digestiv, de multă vreme este cunoscută acţiunea benefică a florilor de salcâm asupra gastritei hiperacide, mai ales cea apărută pe un fond de nervozitate, la acest efect contribuind glicozizii flavonici, care acţionează ca hipoacidifianţi.

Bune efecte se constată în combaterea arsurilor de stomac (pirozis), apărute mai ales noaptea, cu localizări retrosternale, datorate hiperacidităţii. De asemenea, sunt atenuate durerile în ulcerul gastric şi duodenal, în gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastro-esofagian, indigestii după mese copioase cu alimente grase, în insuficienţă hepatică, crampe abdominale şi hernie hiatală. La copii, florile de salcâm pot avea efecte benefice în diareea acidă sau vărsături de lapte, precedate de agitaţie.

Tratamentele acestor boli digestive se pot face cu încredere, folosind o infuzie din amestec, în părţi egale, cu flori de salcâm şi frunze de dud bogate în carbonat de calciu cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperacidităţii gastrice; se ia o linguriţă din amestec la 250 de ml de apă clocotită, se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau două ceaiuri pe zi, după mesele principale, în cure de lungă durată.

Ceaiul de salcâm combate bolile pulmonare

În cursul zilei, în locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat să se consume apă din flori de salcâm (o mână de flori uscate se macerează la rece, minim 8 ore, într-un litru de apă curată de izvor).

În bolile aparatului respirator, florile de salcâm sunt eficiente la combaterea tusei convulsive şi astmatice, răceli, viroze, a răguşelii, în infecţii acute ale căilor respiratorii, astm bronşic etc. 

Tratamentul acestor afecţiuni se face cu ceai din flori de salcâm care acţionează asemănător cu supa de pasăre ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritivă dar şi cu deosebită eficienţă în reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a strănutului şi a secreţiilor nazale. Este demn de subliniat, că în cazul bolilor pulmonare nu să se neglijeze consumul ceaiul de salcâm, iar ca alimentaţie să se consume supe de pasăre, cel puţin la o masă pe zi.

Tamponări cu infuzie pe dintele cariat

Datorită conţinutului ridicat în flavone şi robinozide, infuzia din flori de salcâm acţionează cu efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a conţinutului de uree din sânge şi de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare.

În afecţiunile dermatologice se folosesc florile uscate şi pulverizate care se pun pe răni provocate de arsuri şi pe furuncule sau se aplică prişniţe (cataplasme) preparate din 3 părţi miere de salcâm, o parte făină de grâu, schimbate la intervale de 10-12 ore.

Tot extern se foloseşte infuzia din flori pentru spălături vaginale în caz.


2 comentarii:

  1. I seldom leave comments on blog, but I have been to this post which was recommended by my friend, lots of valuable details, thanks again.

    RăspundeţiȘtergere
  2. I am glad that the information that I posted was useful for you.

    RăspundeţiȘtergere

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails